Punct culminant in cea mai mare expeditie romaneasca – EcoGreenlad 2010

După nenumărate obstacole, nori vulcanici, vreme rea şi zăpadă
îngheîată, cei doi români temerari au atins cel mai înalt punct al
expediţiei Eco-Greenland: 2500 m. De aici va începe coborârea ce nu
va fi cu nimic mai uşoară decât ascensiunea.

Drumul alpiniştilor a fost unul anevoios. La temperaturi de -32
de grade Celsius, totul trebuia sincronizat perfect, căci orice
încercare de a înfinge tabăra după lăsarea îngheţului se soldează
cu un eşec, respectiv o noapte polară în adevăratul sens al
cuvântului. „Aşa după cum am estimat, ieri a durat câteva ore să
scoatem şi să strângem cortul ancorat cu ajutorul genţilor
îngheţate de gerul de peste noapte. Am pornit pe la 13.30 şi am
mers cât ne-a permis vremea. Dacă nu te opreşti la timp să
stabileşti noua tabără nu mai ai nici o şansă să înfingi ancorele
de la cort în zăpada care încremeneşte la cele -32C cât au fost şi
noaptea trecută.” Povestea Ticu Lăcătuşu în prima dimineaţă după
atingerea punctului culminant al expediţiei.

• 1 din 10 copii, victimă a violenței în primele două luni ale anului școlar
• Unde au dispărut grădinițele de stat din România?

Nici coborârea însă nu va fi uşoară, ci din contră. Din cauza
traseului, 100 m parcurşi înseamnă doar 1 m de coborâre. „Ne-am fi
dorit ca dupa atingerea punctului culminant de 2500m să începem o
relativă coborâre dar urcuşurile au fost lungi, susţinute. Ieri din
9 ore de mers 6 au fost în urcare. Totuşi, în final am ajuns sub
cota 2400. Zona mediană a calotei glaciare are nu una, ci mai multe
culmi de 2400m orientate longitudinal pe directia N-S.”, povestea
Ticu Lăcătuşu despre noua etapă a expediţiei, de abia începută.
Vremea însă pare să se fi dat de partea lor: „De câteva zile
străbatem transversal aceste culmi, separate de platouri lungi,
uşor depresionare. Am parcurs 31 km munciîi, ajutaîi de condiţiile
aproape ideale. Zăpada bună, senin, fără vânt dar din când în când
câte o adiere reconfortantă.”

Atingerea cotei de vârf a calotei a însemnat o piatră de hotar,
atât din punct de evdere geografic, cât şi din punct de vedere
emoţional. Cu deja două masuri în minus la haine şi neavând nimic
în jur în afară de albul îngheţat, cei doi se alimentează cu mici
bucurii şi speranţe ce pot face diferenţa la -32 de grade: „Sunt
mici deziluzii după fiecare urcuş plin de speranţă, după care la
orizont se întrezarea un altul. Temperatura a fost de minim -10
grade în cursul zilei dar cu ger năprasnic dupa apusul soarelui:
-33grade. Apusul este la 23.18 iar rasaritul la 2.29. Şi de astăzi
va fi lună plină, aducătoare de noroc. Vom vedea!” povestea Ticu
într-un mesaj trimis pe 25.05 2010.

Se pare că luna plină le-a adus noroc, caci pe 27 mai,
temperatura a crescut cu 5C iar pentru câteva ore, cei doi au
înaintat cu soarele în faţă, care a înmuiat zăpada şi le-a mai
dezmorţit hainele şi bagajele îngheţate. Mai au în jur de 240 km
până acasă, în linie dreaptă, probabil mai mulţi de parcurs,
datorită traseului: „În linie dreaptă am mai avea 40 de km pâna la
radarul pe care SUA l-au construit în timpul războiului rece pentru
interceptarea rachetelor cu rază lungă de acţiune. De la radar până
la Kangerlussuaq, sunt 180km în linie dreaptă dar noi vom avea
probabil de mers mai mult pentru că trebuie ocolit un labirint de
seracuri de gheata. În unii ani se formează chiar lacuri care
trebuie evitate cu atenţie, în jurul lor gheaţa este friabilă şi
deosebit de periculoasă. Vom vedea!”, ne ţinea la curent Ticu
Lăcătuşu pe 27 mai.

Traseul expediţiei în timp real, ca şi multe ştiri şi noutăţi
despre cei doi alpinişti români vor putea fi găsite în
exclusivitate pe www.lacatusu.ro.

Afla de
aici totul despre cea mai mare expeditie
romaneasca

Descopera lumea in care
traiesti!

• 10 atractii
  ale orasului Amsterdam
• Tunisia –
  Mirajul Africii de Nord
• Top 10: Orase
  pe care n-o sa le vizitezi niciodata